Medicina de familie
Cursuri
Masaj
Gimnastica
Kinetoterapie
Psihologie
Logopedie
Foto bebe
Zambet de bebe
 

Limbajul este unul din aspectele esenţiale ale dezvoltării copilului. Oricât ne-am strădui să-i ajutăm să vorbească în mod corect, la vârsta grădiniţei copiii mai au încă de învăţat. Mai sunt litere pe care le stâlcesc, pe care le mănâncă sau pe care nu pot să le pronunţe. Atunci intervine logopedul.Şi cu cât intervenţia este mai rapidă cu atât eficacitatea este mai mare.

  Terapia logopedică
  Când are nevoie copilul de logoped ?
  Ce oferim ? 
  Cum e vizita la logoped?
  Cât dureaza terapia?
  Comunicarea cu copiii mici - recomandari
  Workshop pentru parinti – comunicare si limbaj la prescolari

Terapia logopedică

Terapia logopedică este o formă de tratament care are ca scop corectarea tulburărilor de limbaj.

La copil, vorbirea apare în urma unui îndelung proces de învăţare, pe baza căruia se structurează întreaga experienţă de viaţă, se dobândesc cunoşţintele necesare dezvoltării, se structurează relaţiile cu cei din jur. Limbajul verbal este o parte componentă a personalităţii umane, care realizează o parte din funcţia de comunicare.

Tulburările de limbaj

Este necesar, pentru ca limbajul să fie însuşit corect, pe de o parte, ca toate organele şi aparatele vorbirii să aibă o dezvoltare normală, iar pe de altă parte, este important mediul de dezvoltare al copilului, implicarea adulţilor în stimularea vorbirii sale, preocuparea acestora în vederea achiziţionării corecte a limbajului, capacităţile intelectuale ale copilului. Prin urmare, este important procesul educativ, influenţa directă a mediului şi modelelor. Când unul dintre aceşti factori lipsesc, sau sunt insuficienţi, vorbim despre instalarea tulburărilor de limbaj.
În categoria acestor tulburări, sunt incluse toate tipurile de deficienţe de înţelegere şi exprimare orală (limbajul oral), de scriere şi citire (limbajul scris-citit), de mimică şi articulare. Oricând întâlnim o deficienţă intr-una din ariile sus-mentionate,  sub forma unei abateri de la limbajul normal, standardizat, acceptat în limba uzuală, vorbim despre tulburare de limbaj, fie că este vorba despre reproducere sau percepere, despre dereglarea componentelor cuvântului sau imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă.

În recunoaşterea şi diagnosticarea tulburărilor de limbaj, trebuie să ţinem cont de vârsta copilului, deoarece până la vârsta de 4 ani, este normală pronunţarea greşită a unor sunete, sau înţelegerea insuficientă a unor cuvinte. Dupa această vârstă, însă, copilul trebuie monitorizat atent şi corectate logopedic eventualele deformări de limbaj care se menţin şi prezintă tendinţa de a se agrava odată cu trecerea timpului.

Când are nevoie copilul de logoped ?

  • daca nu pronunţă bine unul sau mai multe sunete (DISLALII)
  • daca vorbeşte prea rar (tărăgănat) sau prea rapid (TAHILALIE/BRADILALIE)
  • daca se bâlbâie (BALBISM) sau are o vorbire nazalizată (RINOLALIE)
  • daca foloseşte un număr redus de cuvinte (ÎNTÂRZIERE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI)
  • daca are dificultăţi în orientarea spaţio-temporală
  • daca are dificultăţi în corelarea sunetului cu litera corespunzătoare, deci nu scrie corect (DISLEXIE/DISGRAFIE)                                                         

Ce oferim ?

  • depistarea, diagnosticarea şi evaluarea eventualelor probleme de limbaj
  • corectarea şi recuperarea deficienţelor prin metode specifice terapiei logopedice
  • elaborarea programelor de intervenţie personalizate
  • elaborarea fiselor logopedice de lucru pentru părinţi
  • consilierea psihologică a logopatului
  • asigurarea materialelor de lucru  

 Corectarea problemelor de vorbire  se face individual cu tehnici speciale pentru copii prin joc (ludoterapie), povestiri, desen, vocalizari (metoda Hanan).

Cum  e  vizita  la  logoped?

La prima vizită, copilul va fi testat. Testul cuprinde anumite poezioare, cuvinte cheie alese de logoped în funcţie de ce problemă a observat părintele că are micuţul.

Tratamentul constă în probe practice. Dacă micuţul are probleme cu articularea sau cu fluenţa, terapistul îi va arăta copilului cum se pronunţă corect sunetele şi apoi îi va cere să îl imite. Acest lucru înseamnă să imite modul în care se mişca buzele, gura şi limba în timpul pronunţiei.

În cabinetul logopedului se află oglinzi, pentru ca micuţul să se uite la propriile mişcări. Pentru a face terapia mai placută şi în funcţie şi de vârsta copilului, logopedul va folosi diferite jocuri, imagini, forme, etc. De multe ori, pentru ca micuţul să înveţe mai repede şi mai eficient cum să-şi mişte buzele şi limba în timpul pronunţiei, va fi ajutat cu creioane ţinute în gură sau va fi învăţat să facă diferite exerciţii cu limba.

Îti aduci aminte când erai mic si te jucai cu limba de-a jgheabul?

Cât  dureaza  terapia?

Depinde de cât de gravă este problema. Se prea poate ca micuţul să se duca la logoped o dată pe săptămână sau chiar de mai multe ori. Tratamentul poate dura câteva săptămâni, câteva luni sau chiar ani intregi.

Dacă micuţul are o problemă de pronunţie, cel mai bun tratament este practica, practica şi iar practica. Determină-l pe micuţ să repete şi acasă ce a învăţat la logoped. Ar fi bine să exersezi cu el în oglindă câteva minute înainte de culcare.

Comunicarea cu copiii mici.... recomandari
 
Bebeluşii comunică cu noi şi ne spun ce nevoi au. Una dintre sarcinile noastre este să-i privim şi să învăţăm - cum comunică, să-i ascultăm şi să începem să înţelegem ce spun ei.
Exemplu: Capacitatea noastră de a recunoaşte plânsul bebeluşului nostru şi ce înseamnă acest plâns:
  Sunt ud, sunt obosit, vreau să fiu luat în braţe, mi-e foame !

Repetă, repetă, repetă. Bebeluşii şi copiii mici iubesc repetiţia!
Repetiţia este metoda prin care bebelusii învată limba şi se dezvoltă din punct de vedere social.

Folosiţi cuvinte simple pentru a descrie o activitate.
Exemplu: Ne jucăm cu mingea.
  Spuneţi cuvântul < minge>.
  Adăugaţi: este o minge mare sau o minge mare şi albastră.
Adăugând cuvinte, ajutăm copilul să auda cuvinte noi şi să-şi măreasca vocabularul.


Pronunţă des numele bebeluşului!
Chemaţi-l pe nume. Aceasta îl invaţă să-şi recunoască numele şi ne ajută să-i captăm atenţia.

Conversaţi cu bebeluşul!
Uitaţi-vă la bebeluş - uitaţi-vă în ochii lui! Dacă bebeluşul gângureşte, răspundeţi-i! Mimaţi sunetele lui, sau reluaţi în cuvinte ceea ce i-aţi spus. Acest dialog, combinat cu ascultare, îl ajută să învete procesul conversaţiei.

Folosiţi jucării care încurajează vorbirea!
Lăsaţi căteva jucării inofensive în leagănul sau, cu care va putea vorbi atunci când se trezeşte. Foarte utilă este şi o oglindă lângă pătuţ, poate vorbi cu sine însuşi într-o oglindă.

Vorbiţi lent si clar!
Folosiţi proproziţii simple; numiţi obiectul când bebeluşul gesticulează spre el: dacă bebeluşul arată spre biberon, atunci spuneţi: Vrei biberonul?

Atingeţi bebelusul şi tineţi-l în braţe!
Pentru copiii mici, atingerea este probabil cea mai puternică metodă de comunicare. Pentru bebeluş, copilul până la doi ani şi copilul până în şase ani, îmbrăţişările şi ţinutul de mână comunică iubire şi acceptare. Acestea construiesc apropierea din cadrul relaţiei părinte - copil. Mângâierea este o experienţă  importantă şi necesară pentru copil la fel cum este şi oferirea de hrană şi îmbrăcăminte.

  Cuvintele potrivite
Când copiii ajung la vârsta de doi ani, ei pot să înţeleagă multe cuvinte. Ei pot auzi ceva de genul următor într-o casă normală…”Nu mai trage câinele de coada”; ” ce baiat rău, ştii că nu ai voie sa faci asta…” etc. Bineînţeles ca, din fericire există multe alte lucruri pozitive care se spun între acestea. Dar, cum v-aţi simti dumneavoastră cu astfel de comentarii, care se repetă zilnic…încurajaţi sau descurajaţi?
Există metode de a spune lucrurile într-o manieră încurajatoare, folosind cuvinte şi fraze specifice care sunt potrivite pentru acest scop.

1. Faceţi îndrumările într-o formă pozitivă, nu într-una negativă.
Când este necesară o interzicere, este bine sa includeţi o sugestie pozitivă, de obicei un timp sau un loc.
Exemplu:”- Nu este bine să fugi prin casa. Poţi să te duci în curte şi să fugi acolo!”.
De câte ori un copil trebuie să fie redirecţionat, înlocuiţi activitatea cu ceva cât mai apropiat de cea iniţială. Dacă copilul bate în masă,spuneţi:” Hai să luam toba ta şi să batem în ea!”.
De câte ori este posibil, motivul interdicţiei sau redirecţionării ar trebui sa fie prezentat. ” Nu eşti în siguranţă în locul acela. Mersul cu trotineta se face aici!”.

2. Daţi-i copilului o alegere numai atunci când intenţionati să-l lăsaţi să aleagă singur ce va face: “Este ora de culcare.Tu hotărăşti ce pijama doreşti să iei în noaptea asta”. Asiguraţi-vă că alegerile lăsate pe seama copilului sunt acelea pe care le puteţi accepta şi care sunt adecvate pentru vârsta şi gradul lui de înţelegere.
“Vrei să porti tricoul albastru sau pe cel roşu?” sau “Poţi să alegi 3 jucării pe care să le iei cu tine în excursie”.

3.Alegeţi cuvintele şi tonul vocii care îl fac pe copil să aibă încredere şi să se simtă în siguranţă, nu vinovat sau ruşinat.
Acuzaţiile de genul “baiat rău” sau “fată neascultătoare” sunt resimţite de copil ca fiind judecat contra sa în totalitate şi îi afectează imaginea de sine. În loc de “Băiat rău ce eşti - ţi-am spus să nu mai arunci apa pe jos !?”, incercaţi altfel de exemplu: “Când eşti în cadă, poţi să te joci cu apa”.
Atenţia trebuie să fie concentrată asupra comportamentului specific care trebuie schimbat, nu asupra copilului ca persoană.”Dupa ce termini cu plânsul, vom sta de vorbă despre aceasta”.

4. Ajutaţi copilul să-şi dezvolte personalitatea, subliniind motivaţiile situaţiei.
Concentraţi atenţia asupra emoţiilor care ar fi putut motiva comportamentul.
“Mă întreb ce anume l-a putut supăra aşa de tare încât să te lovească?”
“Uneori, cînd oamenii sunt obosiţi, ei se supară foarte uşor”.

5.Evitaţi comparaţiile dintre un copil şi altul, dar folosiţi recunoaşterea individuală sau realizările şi progresele.“A fost o treabă grea pentru un băiat de vârsta ta”.

6.Cel mai eficient discurs este cel simplu, lent şi direct.
Stabiliţi un contact vizual bun pentru a capta atenţia copilului.

7. Folosiţi proproziţii scurte, vorbiţi rar;
8. Folosiţi un ton plăcut al vocii;
9. Alegeţi cuvinte şi fraze potrivite;
10. Spuneţi copiilor ce doriţi să facă ei, nu ce nu doriţi, ce ne place, nu ce nu ne place.
Este nevoie de practică pentru a învăţa să comunicăm pozitiv.
Pentru copiii destul de mari, ca să înţeleagă, există un limbaj de încurajare pe care-l puteţi dezvolta şi mai mult folosind fraze ca:
” Ai rezolvat…”
” Ai făcut…”
” Mă bucur că eşti mulţumit de…”
” Ce părere ai despre aceasta?”


Acordaţi sprijin:
” Te cunosc şi sunt sigur/ă că vei reuşi”.
sau” O să reuşeşti”.
sau” Am încredere în tine”.
sau” Sunt sigur/ă că te vei descurca…”.


Subliniaţi contribuţia, punctele forte şi aprecierea:
” Mulţumesc, (acţiunea)…ne-a fost de mare ajutor”;
sau:”A fost frumos din partea ta să…”;
sau “Am nevoie de ajutorul tău pentru…”:
sau “Tu te pricepi la…Ai vrea să faci asta pentru mine?”
sau “Hai să facem împreună…”;

Recunoaşteţi efortul şi progresele:
“Se pare că ţi-ai dat silinţa…”
“Se pare că ai petrecut mult timp gândindu-te la acest lucru”;
“Uite, faci progrese în…(Fiţi concret).

Workshop pentru parinti – comunicare si limbaj la prescolari

           1. CE TREBUIE SĂ FACI CA PĂRINTE 
                
           2. CUM SĂ DETERMINI UN COPIL SĂ COMUNICE   

           3. LOGOPEDIE ACASĂ 

“ Ascultă-ţi copilul şi îl vei înţelege “ 

          **Intr-o ambianta  calda si primitoare alaturi de alti parinti se vor purta discutii libere despre limbaj,  tulburari de limbaj, experienta fiecaruia şi integrarea copilului în grădiniţă. Se vor prezenta materiale logopedice şi se va discuta pe marginea lor. Functie de tematica workshopului se vor spune poezioare, se vor canta cantecele sau ne vom juca.

La sfârşit, părintii vor primi

DIPLOMA DE PĂRINTE ASCULTĂTOR.

Va asteptam cu drag!